„Pas cu pas”... până în fața președintelui

Astăzi, la târgul de carte Gaudeamus, președintele nostru și-a lansat cartea autobiografică - „Pas cu pas”. Recunosc că m-am dus acolo din curiozitate, să îl văd pe Klaus Iohannis în carne și oase, să-l aud vorbind, să-i cumpăr cartea și poate, cu puțin noroc, să primesc un autograf. Nu-mi imaginam că va fi atât de multă lume. Erau cozi la care se stătea pentru carte, cozi pentru autograf. Se pare că au fost mulți cei care au gândit că este deosebit să-ți cunoști președintele și prin intermediul unei cărți, putând apoi să-i urmărești comportamentul și să faci o comparație între ceea ce ți-a transmis lectura și ceea ce demonstrează acțiunile lui.       Când a ajuns, Klaus Iohannis a fost aplaudat și i s-a strigat numele. Ne-a mulțumit tuturor și a spus un lucru care-ar trebui să-l conștientizăm cu toții, că importanța culturii nu va păli niciodată și că aceasta este vitală pentru o țară: „Trebuie să dăm un semnal cu și prin carte; să dăm un semnal pentru și prin cultură. După părerea mea, cultura ne salvează!”.       M-am răzgândit pe moment și m-am hotărât să mă așez la coadă pentru autograf. Am așteptat aproape două ore și nu am putut să nu mă gândesc la românii care au așteptat să intre să voteze atâtea ore în afara țării . N-am regretat. Am ajuns în fața omului pe care l-am votat cu încrederea că poate schimba ceva. A schimbat deja un lucru. Este iubit și apreciat de multă lume. Am vazut azi, acolo, stând la rând, așteptând civilizat să obțină semnatura președintelui, tineri și bătrâni, în ochii cărora se citea speranța. Mi s-a părut incredibil!      Când am ajuns în fața lui, m-a privit atent, pătrunzător. I-am spus: „Mulțumim!". Și el mi-a mulțumit. Probabil a crezut că-i sunt recunoscătoare pentru autograf. Nu asta a fost ideea mea. I-am mulțumit zâmbind pentru că ne-a adus pe toți acolo, pentru că am simțit pe pielea mea că suntem uniți de un gând comun, de un sentiment comun: acela al simpatiei sincere pentru președintele nostru. El, Klaus Iohannis este un președinte iubit, înainte de toate.       Apreciez că a stat acolo și sunt sigură că va sta să le semneze tuturor cartea. A promis asta încă de la început. Privindu-l în ochi am simțit că este un om în care pot avea încredere. Sper să nu mă dezamăgească. Sper să-și aducă aminte tot timpul că tinerii (în special) i-au acordat o șansă imensă și că o mare parte dintre ei s-a dus la vot nu pentru că nu-l voiau pe Victor Ponta, ci pentru că-l voiau pe Klaus Iohannis.      Succes, domnule președinte! Nimic să nu vă schimbe. Să rămâneți așa cum v-am cunoscut astăzi, răbdător, iubit și întotdeauna alături de oameni, un exemplu al bunului simț care lipsește tot mai mult din societatea în care trăim.           P.S.  Rândurile astea nu-s scrise ca să schimbe vreo părere ori să influențeze. Este un text cât se poate de subiectiv. Poate mă înșel, poate nu... rămâne de văzut :).