Azi am avut șansa și onoarea să stau de vorbă cu Mircea Rădulescu, o legendă a fotbalului românesc, jucător la Sportul Studențesc, antrenor al echipei naționale de fotbal a României, selecționer în Siria, Algeria și Egipt, profesor universitar și director al Școlii Federale de Antrenori de fotbal, în prezent, fondator al Academiei de fotbal Mircea Rădulescu din Voluntari. Un om minunat, a cărui poveste de viață, cu suișuri și coborâșuri, am ascultat-o și alături de care nu știu când au trecut aproape două ore. Un om cu darul povestirii, care te face să te implici în trăirile sale și să-i simți emoțiile pe care amintirile trecute i le stârnesc. Un om de la care am primit un sfat pe care mai nimeni nu-l aplică în ziua de astăzi: ”Oricât de mare ai ajunge în viață, să nu te gândești niciodată că ești prea important.” Un om care a recunoscut că norocul și lucrurile bune au fost de partea lui, dar care nu a lăsat niciodată aceste lucruri să-i schimbe caracterul. Un om deschis, care a povestit cu zâmbetul pe buze, fără rezerve, întâmplări din propria-i viață și care ne transmite tuturor un mesaj important: ”Fiecare trebuie să aibă un țel, o filosofie de viață..”. Noi trebuie să luptăm pentru țelul nostru, doar așa putem fi fericiți. Un om care are mândria de a fi contribuit la dezvoltarea ”Generației de Aur” a fotbalului românesc și a cărui semnătură stă pe certificatele de antrenor ale unor nume precum Gheorghe Hagi și Laurențiu Reghecampf. Un om alături de care mi-am spus odată în plus că nu regret alegerea de a deveni jurnalist. Sunt atât de multe lucruri neștiute în jurul nostru, că nu există timp să le aflăm pe toate. Dar, atât cât pot eu, aș vrea să dăruiesc aceste ”povești” oamenilor. Așa cum a spus domnul Rădulescu: ”În viață nu vei obosi niciodată dacă vei face ceea ce-ți place.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu